România se confruntă, în prezent, cu una dintre cele mai ridicate rate ale abandonului școlar din Uniunea Europeană: 16,6% în 2023, potrivit Eurostat. Doar la nivel gimnazial, statisticile Ministerului Educației arată că anual peste 19.000 de copii părăsesc școala.

În rândul elevilor vulnerabili, tulburările emoționale sunt tot mai frecvente: anxietate, depresie și stres școlar. Aproape jumătate dintre copii (49%) declară că au fost victime ale bullyingului, iar 81% au asistat la astfel de situații. Specialiștii atrag atenția că expunerea la bullying crește de până la 18 ori riscul de a dezvolta anxietate sau depresie.

Situația este cu atât mai îngrijorătoare cu cât jumătate dintre adolescenții români între 15 și 17 ani recunosc că s-au confruntat cu gânduri suicidare, iar rata sinuciderii în rândul copiilor sub 15 ani este de 2,3 ori mai mare decât media europeană.

Aceasta este realitatea cu care intră copiii în școală: părinți copleșiți, profesori obosiți și un mediu dominat de presiune în loc de siguranță. Dincolo de manuale și note, ceea ce lipsește cel mai mult sunt abilitățile de viață care i-ar putea ajuta să facă față provocărilor.

Pornind de la această problemă, organizația Narada a desfășurat în mai 2025 o cercetare cantitativă pe un eșantion de 465 de părinți și profesori, având ca punct central întrebarea: „Ce le lipsește copiilor atunci când pare că nu le mai lipsește nimic?”. Rezultatele stau la baza campaniei „Siguranța care nu se vede”, care se va lansa în octombrie, precum și a repoziționării organizației. Concluzia principală: școala nu mai poate fi doar despre materii și acumularea de cunoștințe, ci și despre formarea capacității copiilor de a-și gestiona viața și viitorul.

Analiza a fost realizată dintr-o dublă perspectivă — comportamentală (motivație, bariere, autoreglare) și sociologică (proiecții, anxietăți colective, valori). Principalele constatări:

• 61% dintre respondenți au remarcat lipsa autoreglării emoționale la copii: răbdare, calm, gestionarea frustrărilor.
• 43% au semnalat dificultăți de atenție și concentrare.
• 35% au indicat lipsa motivației și a perseverenței.
• 30% au evidențiat declinul valorilor sociale: bun simț, respect, implicare comunitară.

Aceste tendințe arată o tranziție de la educația bazată pe disciplină externă la o formă de interiorizare care însă nu are infrastructura emoțională și simbolică necesară. Școala, familia și comunitatea par să fi pierdut rolul de model și continuitate relațională.

În același timp, anxietatea domină și discursul adulților.

• 67% dintre părinți și profesori declară temeri legate de viitor („Viitorul mă sperie”, „Nu mai știu dacă școala îi pregătește pe copii”).
• 42% consideră că succesul depinde în principal de factori externi (context, noroc, anturaj), ceea ce arată o retragere simbolică din rolul de formatori.
• Principalele nevoi exprimate de adulți sunt: ghidaj personalizat (51%), resurse aplicabile și sprijin emoțional.

„Raportul arată că marea urgență a educației nu mai este conținutul, ci reconectarea umană. Trebuie să construim împreună infrastructura simbolică și relațională care să ofere copiilor și adulților siguranță, sens și curaj”, afirmă Irina Vasile, director de programe și impact al Narada.

Pe baza acestor concluzii, organizația lansează campania „Siguranța care nu se vede” — un demers unic în România, menit să aducă în prim-plan cea mai invizibilă, dar esențială dimensiune a educației: formarea reperelor interioare ale copiilor. Campania va include intervenții inspirate atât din cercetări suplimentare, cât și din experimente sociale, care vor fi prezentate public începând cu 6 octombrie.

Publicat de Dr. Comunicare
Andreea Ilea
NewsOpinion.ro