NEVOIA DE HAOS

Actual

 

  Social media l-a „împovărat” pe Măria Sa Cititorul, așa cum am arătat în prima parte a acestui text (“News si News ness. Pentru degetali”) și cu generarea de conținut propriu – news ness – dar și cu distribuția lui. Ca efect imediat, ar fi trebuit să avem cetățeni mai educați, o presă mai puternică și democrații consolidate prin exercitarea responsabilă a noilor prerogative de către nou „împovărații” cetățeni. Din nefericire, nu este deloc așa, efectele noilor tehnologii media sunt mai degrabă nefaste, parcă suntem mai iuți de mână (cu like și send) decât la minte; noi, cetățenii, votantii, pare că suntem  din ce în ce mai „turmentați”, jurnalismul tradițional se dezintegrează sub ochii noștri și ia forma gloatei care îl rumegă, iar democrațiile occidentale se prăbușesc pe rând strivite de profunda decuplare a statului și a politicienilor de problemele reale ale cetățenilor.

      În cel mai important an electoral, 2024, tocmai atunci când avem nevoie de votanți străluciți care să distingă imediat între politicianul șarlatan și cel mediocru, dezbaterile despre economie, mediu, energie, nivel de trai și siguranță individuală sunt înlocuite o mâzgă informațională – formată din falsuri, opinii, conspirații și multa ură – pe care analiștii au numit-o hostile political rumor și care se propagă „farther, faster, deeper and more broadly than truth”. Noul nihilism politic, cel care alimentează hostile political rumor nu este altceva decât un manifest împotriva elitelor de orice fel. Cel puțin așa crede profesorul în științe politice (PhD) Michael Bang Petersen, de la Aarhus University, School of Business and Social Science, Denmark care e specializat în cercetările despre ostilitatea politică online (Online Political Hostility Project) și în evoluția dezinformării politice, a teoriilor conspiraționiste și a fake news ului. Profesorul Petersen a studiat fenomenul, iar concluziile acestui studiu sunt uluitoare.

Thanks for reading Sergiu’s Dishes! Subscribe for free to receive new posts and support my work.

Pledge your support

  • „Am nevoie de haos în jurul meu, dacă nimic nu se întâmplă, totul este prea plictisitor „
  • Nu putem repara problemele noastre prin instituțiile pe care le avem, trebuie sa le distrugem mai întâi pe cele care există și apoi să clădim altele”

Cu aceste două enunțuri au fost sută la sută de acord majoritatea celor intervievați; ei au acceptat că  promovează hostile political rumor, indiferent de partide sau de lideri politici. Echipa de cercetare a identificat și a numit motivația acestor repondenți nevoia de haos, pe care au explicat-o ca fiind o setare mentală prin care practicanții ei câștigă (alt) statut. Nici unul dintre acești oameni nu vrea să construiască sistem sau să propună ceva mai bun, singurul lor scop este să mobilizeze și alți oameni care să participe la distrugerea sistemului existent. Foarte sugestiv, profesorul Petersen a rezumat concluzia folosind o replică din filmul The Dark Knight „Some men just want to watch the world burn”.

Această atitudine nu are legătură cu preferințele politice, dreapta sau stânga, ci ea este legată de nevoia de identitate a celor marginalizați, nevoia de a face parte dintr-un proiect care să-i includă

     Mai ales în anul electoral 2024, ura este întreținută prin activismul politic susținut al celor marginalizați, care răspândesc falsul, conspiratiile și manipularea în mod conștient, deliberat, numai pentru a distruge cosmosul democratic din care ei nu fac parte. Conform studiilor, această atitudine nu are legătură cu preferințele politice, dreapta sau stânga, ci ea este legată de nevoia de identitate a celor marginalizați, nevoia de a face parte dintr-un proiect care să-i includă. Unul dintre laureații Premiului Nobel pentru economie din 2015, profesorul Angus Deaton, a explicat în “Deaths of Despair and the Future of Capitalism”, cum puterea corporațiilor s-a consolidat prin comprimarea puterii muncitorilor și cum un sistem de sănătate rapace a transferat banii din buzunarul săracilor în cel al bogaților, un soi de societate Robin Hood, dar care împarte resursele invers, de jos în sus, luând de la săraci.

„We live in a mirror image of a Robin Hood society, one in which resources are indeed being redistributed, not downward, from rich to poor, as Robin Hood was reputed to do, but upward, from poor to rich.” – Angus Deaton, “Deaths of Despair and the Future of Capitalism”

Am folosit acest exemplu numai pentru a indica o sursă a „exclușilor”, însă lista este mult mai lungă și mult mai cuprinzătoare, începând cu migranții și terminând cu minoritățile de orice fel. Criza capitalismului nu este numai economică, este mai ales una morală și etică pentru că înlocuiește forța de muncă, bunăstarea ei și comunitățile, exclusiv cu banii, distrugând relațiile dintre oameni, relații care  sunt mult mai diverse și mai complexe decât obținerea unui salariu. Pornind de-aici, de la aceste tipuri de excluziune economică și socială, piramida prăbușirii include democrațiile, care sunt astfel slăbite, dar și jurnalismul tradițional care lasă astfel loc conținutului propriu news-ness generat de nevoia de haos prin social media.

Publicațiile de astăzi, altădată respectabile și influente, au devenit propriile umbre, incapabile să-și onoreze statutul

     Chiar la începutul acestui an, The Atlantic, una dintre cele mai respectate publicații din SUA, se întreba într-un text semnat de Paul Farhi dacă jurnalismul american tradițional se îndreaptă spre dispariție („Is American Journalism Headed Toward an «Extinction-Level Event»?”) Vă ofer mai jos, la referințe, link-ul cadou către acest articol.

Asta după ce în aceeași zi a ceasurilor rele, marți 23 ianuarie, celebrele publicații Time și Național Geographic, au anunțat concedieri. Au urmat reviste ale grupului Conde Nast, cel cu motto ul “We exist to create and champion the exceptional”, care, in context, pare o glumă proastă. Dar recordul trist al concedierilor îl deține Los Angeles Time, unde aproape 20% din personalul redacțional, adică 115 ziariști au rămas fără job în aceeași zi fatidică de marți. Vă veți întreba, pe bună dreptate, care este legătura între news ness, nevoia de haos și valul de concedieri masive care prefigurează moartea lentă și sigură a jurnalismului, asa cum îl știm. Răspunsul îl au chiar jurnaliștii; în cartea sa, “Ghosting The News: Local Journalism and the Crisis of American Democracy”, Margaret Sullivan, o autoritate în jurnalismul american, fostă membră a juriului care acordă premiile Pulitzer pentru jurnalism, spune că publicațiile de astăzi, altădată respectabile și influente, au devenit propriile umbre, incapabile să-și onoreze statutul, pentru că “mușchii” celor care fac știri s-au ofilit în fața noilor tipuri de cititori. Cel mai probabil se referă la The Los Angeles Time, proprietatea miliardarului bio tech Patrick Soon Shiong, care a investit un miliard de dolari, începând cu 2018, bani care nu au reușit să oprească declinul ziarului. Care declin este cel mai bine sintetizat de Matt Pearce , unul dintre reporterii ziarului și reprezentantul sindicatelor în redacție „… we don’t seem to have a clear theory of the case as a business. We need to execute on a strategy. And we don’t have one”.

Analiștii media cred că modelele de business ad supported nu mai sunt suficiente pentru a întreține costurile uriașe ale operării

   De-a lungul timpului, media americană a suferit mai multe perioade de expansiune, dar și de contracție, însă ce surprinde acum este faptul că noua criză are loc într-o economie aflată, cel puțin conform cifrelor, într-o creștere constantă. Criza jurnalismului american a afectat până acum The Washington Post, NBC News, ABC News, NPR, Vice, Vox, BuzFeed și The New Yorker, joburile în jurnalism-print, digital, TV scăzând cu peste 50% în 2023. Analiștii media de peste ocean cred că modelele de business ad supported nu mai sunt suficiente pentru a întreține costurile uriașe ale operării, în timp ce jurnaliștii, unii foarte educați și foarte calificați, par, ca și politicienii, total desprinși de audiența pe care nu o înțeleg și căreia nu reușesc să-i găsească cheile de comunicare. Așa se și explică de ce consumatorii au preluat lied ul conținutului și fac agenda care, altădată revenea editorilor calificați. Doctoratele și masteratele în jurnalism nu mai asigură succesul, nici public și nici individual, motiv pentru care universități de prestigiu renunță la jurnalism ca major topic. Finanțarea, scăderea numărului de studenți și schimbările dramatice în businessul media sunt printre cauzele care au determinat University of New Hampshire să ia această decizie

„This decision comes on the heels of funding challenges, declining enrollment and drastic changes in the journalism business” –  Tania de Luzuriaga, purtătoarea de cuvânt a UNH

Întregul ecosistem al jurnalismului este clădit pe încredere, pe onestitate și pe neobosita și exclusiva slujire a cetățeanului și a comunităților

    Preocupați mai mult de ideologii, obsedați de propriul ego și de discuții sterile despre deontologie și filozofia presei, ca și de propriile preferințe politice și sociale, cavalerii pixului au eșuat în nenumărate ocazii și în a-și îndeplini misiunea față de public, pe care l-au trădat de multe ori înainte (războiul din Iraq), și față de patronat, pe care îl contestă și moral, și profesional în timp ce acceptă senini salariile. Întregul ecosistem al jurnalismului este clădit pe încredere, pe onestitate și pe neobosita și exclusiva slujire a cetățeanului și a comunităților. Adevărul, de foarte multe ori imposibil de aflat sau extrem de dificil de relevat, rămâne deziderat, un ideal către care se ajunge prin cinste, profesionalism și talent. Prea puțini înțeleg businessul și industria în care lucrează și se cramponează de un imens și stupid orgoliu personal, de libertatea presei pe care o invocă atunci când îi avantajează, în timp ce meseria le dispare. Răcoarea cifrelor seci este acoperită de „utilitatea” publică a serviciului lor, deși aproape că nu mai există public pentru presa promovată de ei. News ness și nevoia de haos sunt produse atât de “ieftin”, atât de „in real time” și în cantități atât de „mari ” încât conținutul profesionist de-abia își mai găsește locul. Și mai ales, consumatorii. Totuși, este de remarcat că mulți dintre jurnaliștii americani concediați nu s-au auto victimizat, ci s-au refugiat imediat pe platformele profesionale online, Substack sau Medium, platforme de foști, acolo unde au început construcția extrem de dificilă și de riscantă a unui mic business nou, dar pe care ei îl controlează și financiar, și profesional. Câteva dintre aceste publicații au fost profitabile încă din primul an, semn că exista loc pentru profesioniști reali, cu minte, determinare și suficientă onestitate încât să-și încerce forțele pe banii lor, fără umbrela marilor brand uri care protejează, dar care și cer protecție. Bătrânii nostri ar fi spus simplu “decât slugă mare, mai bine stapân mic”.

Sursa: https://www.wiltonlibrary.org

     Un model de succes și care se pare că a găsit rețeta este New York Times, promotor al freemium model, un mix intre free și premium, prin care se oferă gratis câteva articole, iar main story urile pot fi accesate doar pe bază de abonament. În noiembrie 2023, ziarul avea peste zece milioane de abonați, 9.5 milioane online si 675.000 de abonați pentru print. Structura veniturilor NYT arata trei surse majore: abonamente, publicitate și „altele” – jocuri, concursuri, merchandise, evenimente (1.6 miliarde, din care un miliard din online și 556.7 din print). Succesul acestui ziar nu este de mirare, el oferă fiecărui membru al familiei câte ceva, în afara știrilor și a comentariilor; fie jocuri copiilor, fie cuvinte încrucișate și teste de inteligență adulților, sfaturi practice, rețete de bucătărie, sugestii pentru vacanță și cumpărături, este un mic magazin online, specializat pe secțiuni, sub un brand foarte puternic. Un singur articol – opinie pe teme politice, indiferent că vine dinspre stânga sau dinspre dreapta, poate genera mii de comentarii, ceea ce arată conectivitatea acestei super redacții cu o sofisticată audiența internațională. De asemenea, este unul dintre cele mai influente și mai bogate ziare.

  New York Times a fost fondat în 1851 și a câștigat pana acum 132 de Premii Pulitzer, record neegalat de altă publicație. Cu toate acestea, de-a lungul timpului, ziarul a fost implicat în multe scandaluri profesionale, de la plagiat până la manipularea faptelor, de la publicarea ilegală a unor informații „pe surse” primite de la oficiali americani și până la campanii cu o puternică motivație comercială. Însă de fiecare data, se pare că publicul i-a iertat pe zeii jurnalismului american, atât de încercați de păcatele acestei meserii și, totuși, răsfățați de același public select, răspândit pe toate continentele. Și pentru a fi în rând cu epoca, NYT și-a făcut deja o echipa al cărei rol este să exploreze posibilitățile pe care le are Inteligența artificială într-o redacție, ce anume job uri poate face aceasta, cum și până la ce nivel poate fi folosită ea. Ziarul a anunțat public, de multe ori, ca va rămâne fidel principiilor editării textelor de către jurnaliști, dar, în același timp, vrea să prezinte cititorilor și o echipă special antrenată, formată din ingineri, designeri și ziariști, al cărei produs final să îmbunătățească efortul jurnaliștilor din redacție. Ar fi floarea de la butonieră fluturată de acest atât de galonat ziar. Până acum, este neclar dacă New York Times, urmând exemplul altor grupuri de presă, ca Axel Springer ori The Associated Press, va semna un contract cu un furnizor de servicii AI (OpenAI, în cazul celor două) sau dacă își va construi propria soluție de inteligență artificială. Timpul și Times ne vor spune dacă noua strategie va fi în folosul cititorilor sau doar în al contabililor ziarului.

Presa din Noua Zeelandă nu are nici banii și nici strălucirea celei americane. Dimensiunea piețelor este complet diferită, ca și dimensiunile lor culturale și sociale

    În Noua Zeelandă, marțea neagră a presei a fost într-o miercuri, pe 28 februarie. Atunci, Warner Bros Discovery, proprietarul NewsHub, a anunțat că la sfârșitul lui iunie își va închide operațiunea din această țară. Aproape 300 de oameni din totalul de 350, majoritatea jurnaliști, își vor pierde locurile de muncă la cea mai importantă companie privată de media. Presa din Noua Zeelandă nu are nici banii și nici strălucirea celei americane. Dimensiunea piețelor este complet diferită, ca și dimensiunile lor culturale și sociale. Vestea închiderii NewsHub a fost un șoc nu numai pentru jurnaliști, dar și pentru opinia publică, nimeni nu se aștepta la o decizie atât de dramatică, deși rezultatele financiare ale stației erau departe de a fi profitabile. Cei concediați sunt nimeni altcineva decât cei mai buni și mai cunoscuți jurnaliști, prezentatori și realizatori tv, dar asta nu i-a impresionat deloc pe contabilii colosului american. Care au constatat o pierdere de aproape o sută de milioane de dolari în ultimii trei ani, motiv pentru care președintele Asia-Pacific al Warner Bross Discovery a declarat că: „Shutting down Newshub at the end of June is the best way forward„. Dar, ca și când nu ar fi fost de ajuns, a doua zi, și operatorul de stat, TVNZ, a anunțat ca va concedia 68 de jurnaliști, cei mai multi angajați la știri, adică 9% din personal.

Sursa: https://theconversation.com/nz

   Consecințele acestor decizii absolut îndreptățite economic sunt însă profunde și la fel de dezastruoase chiar și pentru solida democrație zeelandeză. Din iunie, nu va exista decât un singur mare producător de știri, si acela va fi televiziunea de stat. Fără concurență, fără alți jucători majori! Dacă n-ar fi trist, ar fi de râs! Noua Zeelandă este una dintre puținele tari unde corupția este aproape inexistenta si unde statul funcționează, iar presa de-aici este rar implicată în investigații sau anchete pentru că ele sunt lipsite de subiecți. Rolul ei covârșitor este legat mai ales de agenda contribuabilului, de drepturile și obligațiile lui, de combaterea teoriilor conspirațiilor și a știrilor false propagate de social media, de funcționarea serviciilor statului, de imigrație și de arhitectura complexă a mozaicului cultural din cele două insule.

Publicul zeelandez nu a privit cu satisfacție decizia guvernului anterior de a crea un fond de 55 de milioane de dolari prin care să susțină operațiunile media în timpul pandemiei

    Pe de alta parte, nici neozeelandezii nu pun mare preț pe televiziune, politica nu se face la televizor, iar timpul liber se petrece în natura uluitoare, nicidecum în fața ecranelor. Având în vedere toate aceste date, plus o structura demografică aparte, cu foarte multe persoane în vârstă, dar care dețin banii și puterea de cumpărare, nu este de mirare că strategiile editoriale ale celor doi operatori au eșuat. Mai mult, publicul zeelandez nu a privit cu satisfacție decizia guvernului anterior, al doamnei Jacinda Ardern, de a crea un fond de 55 de milioane de dolari prin care să susțină operațiunile media în timpul pandemiei. Gestul a fost interpretat ca o cumpărătură personală a doamnei Ardern, iar politicienii din opoziție, acum la putere, au acuzat presa că s-a lăsat șpăguită în cel mai rușinos mod. Dacă vă gândiți că există similitudini cu ceea ce știți deja, va aflați în eroare! Banii au fost administrați transparent și profesionist, ceea ce a deranjat a fost gestul absolut inacceptabil, în cazul presei, de a primi bani de la guvern, dar atât de acceptabil și de așteptat în toate celelalte industrii. Pentru că zeelandezii pot accepta o presă mai puțin performantã, dar nu una ticăloasă! Toate business-urile, private sau de stat, au primit compensații sau credite cu dobânzi mic în timpul Covid, dar numai media și cinematografia au avut acces la un asemenea fond suplimentar. Publicul a sancționat și guvernul, și media, cum a știut el mai bine. Doamna Ardern și guvernul său au pierdut alegerile, iar media a înregistrat cea mai dramatică prăbușire a încrederii în programele sale, prăbușire care continuă și astăzi. Este greu de explicat cum o presă mai degrabă monotonă poate enerva atât de mult și cu consecințe atât de dramatice o populație mai degrabă relaxată! Cert este că în Noua Zeelanda jurnalismul a pierdut meciul cu publicul și cu mediul de business, pierdere care va afecta și democrația și participarea responsabilă a cetățenilor bine informați la viața comunităților. Nu face cinste nimănui acest lucru, este una dintre țările de top în orice domeniu, dar guvernul actual pare decis să oprească risipa de bani și ia în considerare inclusiv vânzarea licenței naționale către un grup privat care să o opereze în anumite condiții stabilite de lege. Până atunci, din iunie încolo, vom vedea dacă într-o solidă economie de piață poate exista o singură oferta și aproape nici un fel de cerere.

      Știrile false, dezinformarea, deep fake ul ar putea rămâne, totuși, apanajul exclusiv al rețelelor sociale, dacă industria și jurnaliștii vor reuși să rezolve două probleme fundamentale, structurale, așa cum rezultă din experiența New York Times și nu numai; prima, modul în care sunt produse și distribuite știrile (supply), și a doua, modul în care publicul procesează informația (demand). În absența celor două rezolvări, nu va rămâne decât news ness ul, nevoia de haos si trăncăneala impostorilor despre deontologie împachetată degeaba, dar prezentată “premium” și „quality” .

SERGIU TOADER | Christchurch, Noua Zeelandă

REFERINȚE

  1. Can Anything Stop the News-Industry Meltdown? – The Atlantic

https://www.theatlantic.com/ideas/archive/2024/01/media-layoffs-la-times/677285/?gift=-WnCglVDnU7l45fkbwONOtyJHcZeRzPiSjbXbtL1X2M&utm_source=copy-link&utm_medium=social&utm_campaign=share

  1. The psychology of online political hostility

https://www.cambridge.org/core/journals/american-political-science-review/article/abs/psychology-of-online-political-hostility-a-comprehensive-crossnational-test-of-the-mismatch-hypothesis/C721597EEB77CC8F494710ED631916E4

  1. The Need for Chaos

https://www.cambridge.org/core/journals/american-political-science-review/article/need-for-chaos-and-motivations-to-share-hostile-political-rumors/7E50529B41998816383F5790B6E0545A?utm_campaign=work-in-progress&utm_source=newsletter&utm_medium=email&utm_content=20240223&lctg=630373f5a483f4dfcd0851cd&utm_term=Work%20in%20Progress#

4. Online Political Hostility

https://www.cambridge.org/core/journals/american-political-science-review/article/abs/psychology-of-online-political-hostility-a-comprehensive-crossnational-test-of-the-mismatch-hypothesis/C721597EEB77CC8F494710ED631916E4

5.Michael Bang Petersen – Wikipedia

https://en.m.wikipedia.org/wiki/Michael_Bang_Petersen

6.Economics is in ‘disarray’, having placed efficiency before ethics and human well-being, says Nobel laureate – ABC News

https://www.abc.net.au/news/2024-03-17/nobel-prize-winning-economist-criticises-economics-profession/103582032

7. What is the freemium business model https://www.google.com/search?

q=what+is+the+freemium+business+model&oq=what+is+the+freemium+for+a+business+&gs_lcrp=EgZjaHJvbWUqCAgBEAAYFhgeMgYIABBFGDkyCAgBEAAYFhge0gEJMTI5MjBqMGo3qAIAsAIA&client=ms-android-alcatel-rev1&sourceid=chrome-mobile&ie=UTF-8 

8. What is the revenue model of The New York Times?

https://www.quora.com/What-is-the-revenue-model-of-The-New-York-Time

9.The New York Times Passes 10 Million Subscribers – The New York Times

10. The New York Times is building a team to explore AI in the newsroom – The Verge

https://www.theverge.com/2024/1/30/24055718/new-york-times-generative-ai-machine-learning

11. With the end of Newshub, the slippery slope just got steeper for NZ journalism and democracy

https://theconversation.com/with-the-end-of-newshub-the-slippery-slope-just-got-steeper-for-nz-journalism-and-democracy-224625

12.Trust in news in New Zealand | Journalism, Media and Democracy Research Centre

https://www.jmadresearch.com/trust-in-news-in-new-zealand

13. The Biggest Controversies To Hit The New York Times

https://www.grunge.com/1292864/controversies-the-new-york-times/

14. Is Journalism the Right Career for You? https://hbr.org/2022/11/is-journalism-the-right-career-for-you#:~:text=Good%20journalism%20matters%20more%20now,isn’t%20right%20for%20everyone.

  1. UNH reportedly set to eliminate journalism major from English Department

16. How many journalism jobs are left in Aotearoa? | The Spinoff https://thespinoff.co.nz/media/18-03-2024/how-many-journalism-jobs-are-left-in-aotearoa

17.Is Winston Peters right to call state-funded journalism ‘bribery’ – or is there a bigger threat to democracy?

https://theconversation.com/is-winston-peters-right-to-call-state-funded-journalism-bribery-or-is-there-a-bigger-threat-to-democracy-218782

Thanks for reading Sergiu’s Dishes! Subscribe for free to receive new posts and support my work.
Suport aici


Niciun comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Wow
Scandal în Administrarea ROEDUNET la Ministerul Educației

Ministrul Educației, Ligia Deca, a propus închiderea definitivă a ROEDUNET, rețeaua de infrastructură didactică națională a ministerului, în urma unui scandal legat de utilizarea inadecvată a resurselor. Datele statistice recent publicate arată un folosire îngrijorătoare a rețelei: 32,34% pentru accesul la Facebook și alte platforme sociale, 15,67% pentru vizitarea site-urilor …

Actual
Cand esti prost: Ciclonul Ashley – o furtună banală transformată într-o „isterie mediatică” de proporții

În ultimele zile, o furtună obișnuită de septembrie, botezată „Ciclonul Ashley”, a generat o adevărată panică la nivel național, amplificată de relatările presei și măsurile de alertă ale autorităților. Cu toate acestea, profesorul universitar Lucian Sfîcă, de la Facultatea de Geografie și Geologie din Iași, a criticat în termeni duri …

Actual
Mașinile deja se reproduc!

Am ajuns într-o realitate în care o mașină nouă poate costa mai puțin decât locul de parcare pe care îl ocupă. Spre exemplu, un loc de parcare în fața casei ajunge la 15.000 de euro. La aeroport, un loc de parcare închiriat pentru o săptămână costă la fel de mult …