Masturbarea este cea mai simpla metoda prin care adolescentii isi exploreaza sexualitatea, 80-100% dintre tineri practicand-o in jurul varstei de 14-16 ani, iar in unele cazuri, chiar de la 10-12 ani.

In opinia sexologului Gabriela Marin, masturbarea se poate transforma, in timp, intr-un mecanism de autocalmare (auto-medicatie) pentru a face fata stresului sau situatiilor neplacute. Atunci cand masturbarea devine un obicei preferat de a scapa de probleme si de starile proaste, aceasta se poate transforma intr-un pattern de dependenta, de adictie.

“Masturbarea devine o problema, chiar una patologica, atunci cand dobandeste un caracter exclusivist, obsesiv-compulsiv sau cand apare pe fondul unei stari conflictuale exagerate. Atat barbatii, cat si femeile se pot masturba compulsiv, folosind sau nu pornografia. Unii se pot masturba zilnic, rapid, ca o rutina, sau pot petrece ore in sir masturbandu-se, accesand pornografia sau fantazand. Dependenta de masturbare duce la sentimente de vinovatie si la lipsa intimitatii. De asemenea, poate duce la demobilizarea persoanei de la activitatile lui curente, indepartandu-l de sexul opus sau poate determina anxietate, cauzata de sentimentele de culpabilitate care apar”, crede psihoterapeutul Gabriela Marin, expert in psihologia relatiilor de cuplu.

Sexologul nu-ti spune daca e moral sau nu sa te masturbezi, ci daca a devenit o adictie daunatoare

Multe persoane, in special tineri, sunt reticienti in a consulta un specialist atunci cand constata ca masturbarea compulsiva a devenit o bariera in buna desfasurare a relatiei de cuplu. Motivul principal invocat este ca psihologul i-ar putea judeca pentru acest comportament sau l-ar pune sub semnul “imoralitatii”. “Un sexolog bun nu va face apel niciodata la moralitate in tratamentul problemelor sexuale si nici al dependentei de masturbare. Un sexolog bun va respecta credintele si valorile clientului in timp ce va lucra pentru a reduce rusinea si a–l conduce spre o sexualitate sanatoasa. Sunt si cazuri mai complexe, in care persoanele sunt dependente de masturbare, dar si consumatoare de pornografie sau de site-uri porno, iar atunci este posibil ca persoana sa fie dependenta de pornografie si de internet. Treaba psihoterapeutului este de a-i oferi tratamentul corect in functie de gradul adictiei”, afirma psihoterapeutul Gabriela Marin.

Recuperarea inseamna renuntarea totala la masturbare?

“Pentru o persoana dependenta de masturbare, o perioada de abstinenta este recomandata. De regula, se evita abstinenta totala sau “postul negru”, asa cum le place tinerilor sa spuna. Intotdeauna, extremele pot fi mai daunatoare decat adictia in sine. Ca si in cazul in care avem un dezechilibru alimentar sau atunci cand muncim prea mult si ne extenuam, la fel se intampla si in cazul dezechilibrului sexual. Corpul nostru va avea nevoie de odihna, are nevoie sa-si regenereze functiile. In timpul recuperarii, activitatea sexuala cu o persoana este recomandata, atata timp cat persoana este distrasa de la obiceiul obsesiv-compulsiv. De asemenea, se recomanda si activitati non-sexuale, care l-ar tine departe de dorinta. De multe ori starile proaste, frica sau anxietatea determina nevoia de masturbare, ca o eliberare controlata a energiei sexuale”, explica sexologul Gabriela Marin, promovata de PR PLUS COMUNICATION.